China se confruntă cu un declin demografic care riscă să afecteze ambițiile economice ale țării. Scăderea populației active, îmbătrânirea rapidă și natalitatea redusă pun presiune pe modelul de dezvoltare construit în ultimele decenii.
În perioada reformelor începute în 1978 și până la începutul anilor 2000, economia chineză a beneficiat de o forță de muncă aflată în creștere. Ponderea populației active, cu vârste între 15 și 64 de ani, a ajuns la 75% din total în 2010.
Populația Chinei a început să scadă în 2021, după ce atinsese un maxim de aproximativ 1,4 miliarde de locuitori. În prezent, segmentul populației active se restrânge, iar persoanele de cel puțin 65 de ani ar putea reprezenta 30% din populația țării până în anii 2040.
Natalitatea se menține sub nivelul necesar pentru înlocuirea generațiilor. În consecință, China pierde anual între trei și patru milioane de locuitori, echivalentul populației unui oraș precum Los Angeles.
„China se îndreaptă spre un secol de declin demografic, iar acest lucru va remodela economia și politica țării la fel de dramatic cum a făcut-o creșterea demografică a secolului trecut”, se arată în analiza citată.
Puterea politică frânează reformele
Problemele demografice sunt accentuate de schimbarea modelului politic. Sub conducerea lui Xi Jinping, Partidul Comunist Chinez s-a îndepărtat de stilul tehnocratic de guvernare și s-a apropiat de un sistem autocratic, centrat pe autoritatea unui singur lider.
În 2018, Xi Jinping a eliminat limitele constituționale privind numărul mandatelor prezidențiale. La Congresul al XX-lea al Partidului Comunist Chinez, organizat în 2022, el și-a consolidat influența și și-a format echipa de conducere în jurul unor susținători loiali.
Analiza susține că Beijingul nu a adoptat reforme esențiale pentru perioada următoare, precum stimularea consumului intern și extinderea protecției sociale. Rigiditatea sistemului este comparată cu cea a dinastiei Ming, considerată un regim încremenit care s-a prăbușit pe fondul stagnării și al diviziunilor sociale.
Diferențe mari între orașe și sate
Criza este agravată de decalajele dintre populația urbană și cea rurală. În 2022, pensionarii din orașe au primit, în medie, pensii anuale de 6.080 de dolari, în timp ce pensionarii din mediul rural au încasat aproximativ 345 de dolari pe an.
Diferențele de venit și nivel de trai alimentează tensiunile sociale și descurajează întemeierea familiilor. Între 2013 și 2024, numărul căsătoriilor noi din China s-a redus cu 55%.
Autoritățile au încercat să încurajeze natalitatea prin bonusuri pentru copii și concedii parentale, însă aceste măsuri nu au produs rezultatele așteptate.
Imigrația, o soluție dificilă
Atragerea lucrătorilor străini ar putea contribui la reducerea deficitului de forță de muncă, așa cum s-a întâmplat în alte state cu populație îmbătrânită, inclusiv în Coreea de Sud. Politica naționalistă promovată de Partidul Comunist Chinez face însă dificilă transformarea imigrației într-o soluție amplă.
În 2025, guvernul de la Beijing a anunțat o nouă categorie de viză destinată tinerilor cu pregătire în domeniile STEM. Implementarea măsurii a fost blocată după apariția unei opoziții publice puternice.
Paralela cu Statele Unite
Situația Chinei oferă și un avertisment pentru Statele Unite. Deși imigrația le asigură americanilor încă un avantaj demografic, rata natalității din SUA se află sub nivelul de înlocuire din 2008.
O politică mai restrictivă față de imigranți ar putea accelera scăderea populației americane, într-un moment considerat fără precedent în istoria țării. Datele referitoare la această posibilă evoluție urmează să fie publicate în 2027.
Ambele țări se confruntă cu blocaje politice și inegalități economice, ceea ce poate întârzia măsurile necesare pentru limitarea declinului demografic. „Criza demografică nu este inevitabilă. Este rezultatul unor alegeri – fie susținem familiile, fie le impunem restricții; fie primim imigranți, fie îi excludem; fie sprijinim tinerii, fie protejăm privilegiile celor deja înstăriți”, se arată în analiză.