Datoria publică a României a depășit pragul de 60% din PIB, iar legea impune limite mai stricte pentru cheltuielile statului. Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a avertizat miercuri, în ședința Guvernului, că nu mai pot fi aprobate măsuri care majorează anvelopa totală de personal sau cheltuielile cu asistența socială.
Potrivit ministrului, inclusiv noua lege a salarizării trebuie elaborată în limita sumelor deja prevăzute în buget. „Cu o datorie publică de peste 60% din PIB, disciplina fiscal-bugetară este o obligație, nu o opțiune”, a transmis Nazare, explicând că Legea responsabilității fiscal-bugetare nu permite noi angajamente de cheltuieli atât timp cât pragul este depășit.
Prioritățile și eventualele transferuri de fonduri între domenii pot fi realizate doar în limitele actuale, fără presiuni suplimentare asupra deficitului și datoriei. Cele mai recente date Eurostat au confirmat depășirea pragului, iar estimările prezentate de Nazare indică o datorie de 61,8% din PIB în 2026, 63,3% în 2027 și 63,9% în 2028, urmată apoi de o scădere treptată.
Deficitul rămâne sub presiune
România se află în procedura de deficit excesiv, iar planul convenit cu Comisia Europeană limitează creșterea cheltuielilor. Pentru 2026, deficitul ESA este estimat la 6% din PIB, după 7,9% în 2025 și 9,3% în 2024, în timp ce reducerea deficitului este condiția pentru stabilizarea datoriei.
Nazare susține că ajustarea produce deja rezultate: în primul semestru, deficitul cash a coborât la aproximativ 42 de miliarde de lei, de la 70 de miliarde în aceeași perioadă din 2025, iar deficitul primar s-a redus cu aproape 74%. Veniturile au crescut cu circa 32 de miliarde de lei, iar cheltuielile au rămas controlate, în pofida dobânzilor mai mari.
Riscuri pentru rating și PNRR
Ministrul spune că România a trecut „la limită” evaluările recente privind ratingul de țară, după discuții tehnice purtate împreună cu Ministerul Finanțelor și BNR. Guvernul trebuie să respecte jaloanele PNRR și să răspundă nevoilor economiei fără promisiuni neacoperite, deoarece o abatere fiscală ar afecta credibilitatea țării și ar reduce resursele pentru investiții, școli, spitale și infrastructură.