Europa își reconsideră planurile energetice, pe măsură ce războaiele din Iran și Ucraina și apropierea iernii amplifică temerile privind aprovizionarea cu gaze. Norvegia, principalul furnizor european din afara Uniunii Europene, își pregătește industria pentru o perioadă în care securitatea energetică are prioritate în fața reducerii emisiilor.
Nivelul gazelor stocate în Europa se apropie de minime istorice, ceea ce poate pune presiune pe facturile pentru încălzire și electricitate. În același timp, liderii europeni ezită să depindă prea mult de Statele Unite, de teamă că necesarul de energie ar putea deveni un instrument în negocierile comerciale și de securitate cu Donald Trump.
Casa Albă susține că Statele Unite au o „aprovizionare abundentă și fiabilă” pentru aliați. Ann Mettler, fost consilier al președintelui Comisiei Europene Jean-Claude Juncker, a avertizat că dependențele energetice pot fi transformate în arme, motiv pentru care rezervele europenilor față de furnizorii externi sunt de înțeles.
Kårstø, nod pentru Europa
În această ecuație, instalația norvegiană Kårstø ocupă un loc central. Complexul de pe coasta Norvegiei, format din conducte, turnuri de distilare și coșuri de ardere, este cea mai mare unitate europeană de prelucrare a gazelor naturale de acest tip.
Norvegia a asigurat anul trecut aproape o treime din gazul importat de Uniunea Europeană și 14% din țițeiul blocului, deși nu este membră a UE și consumă relativ puțini combustibili fosili. Aproximativ un sfert din gazul norvegian trece prin Kårstø, apoi este transportat prin conducte către Belgia, Franța și Germania.
Producția de gaze a Norvegiei a scăzut în ultimul deceniu, însă noua preocupare europeană pentru siguranța aprovizionării a readus în atenție zăcămintele submarine încă neexploatate. Sursele regenerabile sunt prezentate tot mai mult ca o protecție împotriva scumpirilor bruște ale combustibililor fosili, nu doar ca instrument al politicilor climatice.
Schimbarea de direcție se reflectă și în strategia Equinor, compania care administrează Kårstø și este cel mai mare producător norvegian de petrol și gaze. În urmă cu șase ani, când presiunea politică pentru combaterea schimbărilor climatice era foarte ridicată, Equinor își propunea să investească masiv în regenerabile și să atingă emisii nete zero până la jumătatea secolului.
Anul acesta, compania a renunțat la ținta referitoare la energia regenerabilă, fără să abandoneze obiectivul privind emisiile nete zero. Directorul general Anders Opedal a explicat că europenii continuă să investească în surse regenerabile, dar semnează simultan contracte pe termen lung pentru gaze naturale.
Equinor a încheiat recent cu grupul german de utilități Uniper un contract de furnizare a gazelor valabil 15 ani. Opedal a susținut că acordul sprijină securitatea energetică a Europei și oferă companiei norvegiene stabilitatea necesară pentru noi investiții pe platoul continental.
Norvegia vrea producție maximă
Stavanger, centrul industriei petroliere norvegiene, găzduiește sediul Equinor și una dintre cele mai importante conferințe mondiale dedicate sectorului energetic. Aproape 70.000 de persoane au participat anul acesta la summitul „Offshore Northern Seas”, organizat în spații de dimensiuni comparabile cu hangarele de avioane.
Companiile și oficialii norvegieni au folosit evenimentul pentru a-și prezenta țara drept un furnizor stabil de combustibili fosili pentru Europa. Ei au cerut, de asemenea, sprijin pentru continuarea forajelor pe platoul continental norvegian.
Guvernul de la Oslo deține aproximativ două treimi din Equinor, în timp ce restul acțiunilor sunt tranzacționate public. Ministrul Energiei, Terje Aasland, a declarat că Norvegia urmărește să fie furnizor de petrol și gaze pentru piața europeană pe termen lung, iar obiectivul este „o producție cât mai mare posibil”.
Menținerea producției la acest nivel va fi dificilă. Potrivit Direcției Norvegiene pentru Activități Offshore, producția de petrol și gaze ar putea scădea cu o treime până în 2050 chiar și în scenariul optimist. Proiecția de bază a agenției indică o reducere de peste jumătate.
Industria și autoritățile norvegiene consideră că sunt necesare investiții suplimentare pentru încetinirea declinului. Ele mizează și pe tehnologii capabile să „aplatizeze curba” producției, adică să reducă ritmul scăderii.
La conferința de la Stavanger au fost prezentate drone capabile să opereze în zone dificile, roboți subacvatici, sisteme de cartografiere bazate pe inteligență artificială, pompe, foreze și generatoare. Totuși, o creștere semnificativă a producției ar depinde în special de descoperirea unor noi zăcăminte în zone de frontieră, mai ales în Marea Barents.
Exploatarea acestor regiuni ar presupune investiții foarte mari, asumarea unor riscuri suplimentare și recrutarea tinerilor pentru comunitățile îndepărtate din nordul Norvegiei. Primarul localității Hammerfest, Terje Rogde, a mers la summit împreună cu Jon-Andre Kongsbak, un localnic de 31 de ani care s-a întors recent acasă după ce a studiat la o distanță de aproximativ 30 de ore cu mașina.
Rogde promovează construirea unei universități în Hammerfest, pentru ca tinerii să poată urma studii superioare fără să fie nevoiți să plece la mare distanță. El consideră că o ofertă educațională locală ar ajuta comunitatea să atragă și să păstreze forță de muncă.
Petrolul finanțează Norvegia
Norvegia are motive economice puternice să mențină industria hidrocarburilor. Veniturile din petrol și gaze au contribuit la formarea celui mai mare fond suveran de investiții din lume, evaluat în prezent la peste două trilioane de dolari.
Distribuțiile anuale ale fondului reprezintă aproximativ o cincime din bugetul federal. Importanța sectorului se vede și în Stavanger, unde echipa profesionistă de hochei pe gheață poartă numele „Oilers”, există un muzeu dedicat industriei petroliere, iar reclamele Equinor apar inclusiv în stațiile de autobuz.
În timpul summitului, participanții s-au întâlnit seara pe iahturi cu motor, veliere istorice și în corturi sponsorizate de companii. La un eveniment Equinor, tineri norvegieni au consumat preparate tradiționale în timp ce veterani ai industriei discutau despre oportunitățile de carieră din sectorul petrolier.
Unii reprezentanți ai companiilor consideră însă că autoritățile nu acționează suficient de rapid pentru a opri declinul producției. Johnny Hersvik, directorul general al companiei Aker, i-a cerut ministrului Terje Aasland să permită testarea unor tehnologii despre care spune că ar putea accelera semnificativ extracția.
„Nu cred că există un sentiment de urgență, nu”, a declarat Hersvik. Ministrul a promis că va analiza solicitările, fără să anunțe imediat măsuri concrete.
Proteste și presiuni politice
Industria petrolieră nu beneficiază de sprijin unanim în Norvegia. În prima zi a conferinței de la Stavanger, activiștii Extinction Rebellion au protestat în fața principalei săli de evenimente, inclusiv prin gestul simbolic de a bea petrol.
Partidul Verde a intrat anul trecut la guvernare într-o coaliție multipartită condusă de Partidul Laburist, formațiune care susține puternic sectorul energetic. Deși are o reprezentare redusă, Partidul Verde a cerut elaborarea unor scenarii pentru o Norvegie fără combustibili fosili.
Frøya Skjold Sjursæther, deputată a formațiunii, a spus că influența producătorilor de petrol și gaze asupra politicienilor este vizibilă chiar în spațiul conferinței, unde companii precum Shell și TotalEnergies au amenajat standuri de dimensiunea unor mici clădiri de birouri. Ea a afirmat că această influență le permite companiilor să dicteze, în mare măsură, politica energetică a țării.
Oslo între Washington și Bruxelles
Norvegia se află într-o poziție contradictorie: produce cantități mari de petrol și gaze, dar folosește relativ puțin combustibil fosil pe piața internă. Țara are cea mai ridicată rată de deținere a vehiculelor electrice din lume, iar hidroenergia asigură aproximativ 90% din producția de electricitate.
Oficialii norvegieni încearcă să păstreze relații bune atât cu Uniunea Europeană, pentru care politicile climatice rămân importante, cât și cu Statele Unite, care promovează extinderea producției de petrol și gaze. Ministrul Energiei, Terje Aasland, a declarat că gazul natural lichefiat american este important pentru securitatea energetică europeană.
Casa Albă susține că administrația Trump îndeamnă de ani de zile Europa să renunțe la „Green New Scam”. Purtătorul de cuvânt Taylor Rogers a afirmat că, datorită agendei președintelui privind dominația energetică, Statele Unite sunt cel mai mare producător și exportator mondial de petrol și gaze naturale și dispun de o ofertă „abundentă și fiabilă” atât pentru americani, cât și pentru aliați.
Equinor a subliniat, la rândul său, că are investiții importante în industria petrolieră și gazieră din Statele Unite, în timp ce dezvoltă proiecte eoliene offshore pentru piața europeană. Compania susține că urmărește să asigure energie fiabilă într-o perioadă de tranziție, chiar dacă revenirea gazului norvegian în centrul strategiei europene evidențiază tensiunea dintre obiectivele climatice și nevoia imediată de securitate energetică.